By Eu (antrenor, copil, părinte) POT rezolva orice problemă dacă sunt dispus să-mi fac timp pentru ea.
În abordarea rezolvării problemelor din fotbal există un defect mai primitiv şi mai distructiv decât încercarea nerăbdătoare şi neportivită de a găsi soluţii într-o clipă, unul chiar mai des întâlnit. Este vorba despre „speranţa” că problemele se vor rezolva de la sine.
Problemele (şi mai ales cele din fotbal) nu dispar. Ele trebuie rezolvate sau altfel vor rămâne pentru totdeauna o barieră în calea creşterii şi dezvoltării (copiilor, antrenorilor, părinţilor, a întregului sistem).
Această înclinaţie de a ignora problemele în fotbal este o simplă manifestare a indisponibilităţii de a amâna satisfacţia. A te confrunta cu problemele în fotbal (în teren şi în afara lui) este dureros. Înseamnă a alege să suferi acum în speranţa unei satisfacţii viitoare mai degrabă decât să alegi să continui satisfacţia prezentă în speranţa că suferinţa viitoare nu va mai fi necesară.
Faptul că nu există dorinţă din partea unui antrenor (cu adevărat responsabil) de a obţine vreun rezultat imediat la vârste fragede în fotbal (6-12 ani) nu înseamnă că nu vor apărea rezultatele; ele vor apărea ÎNMIITE, dacă se lucrează cinstit şi corect, fiindcă totul se face în adevăr, natural, firesc, iar tot ceea ce se oferă fotbalului (în astfel de cazuri fericite) se întoarce la copii/juniori, părinţi, suporteri, echipe, revine ca un bumerang. Fotbalul e un loc cu ecou.
