Cred că sunt un fotbalist complet, fără să am, cu adevărat, un punct slab. Sunt puternic și rapid, pot marca și cu stângul, și cu dreptul, și cu capul.
Spuneți-mi un jucător ce performează ca mine la vârsta asta într-o echipă de calibrul lui Juventus? 70 la sută din viața mea e dedicată fotbalului. Trebuie să fii inteligent ca să reziști trecerii timpului. Eu numesc asta educație de fotbalist. Câți din jucătorii actuali de 25, 26, 27 de ani care au un potențial incredibil nu se accidentează frecvent?
Credeți că e doar coincidență sau ghinion? Dacă am cariera pe care o am e pentru c-am făcut lucrurile în ordine. Fotbalul înseamnă o grămadă de lucruri neștiute celor din exterior și pe care le ai de învățat dacă vrei să atingi 16 nominalizări pentru Balonul de Aur. Pentru mine, este ca Premiul Nobel în fotbal. Îmi place să citesc lucruri despre ceea ce s-a inventat, generat, creat și dezvoltat în toate domeniile.
La 19-20 de ani am înțeles că fotbalul înseamnă cifre, trofee și recorduri. Nu contează neapărat performanțele din teren ori driblingurile. Dacă vrei să realizezi ceva măreț, trebuie să dai goluri. După victoria echipei tale, cel mai important e să înscrii, dar ambele se leagă. La început driblam, le dădeam mingea printre picioare adversarilor și făceam show. Am realizat că nu e suficient, noroc că la Manchester am avut șansa de a avea mari jucători care m-au ajutat să-mi îmbunătățesc nivelul tehnic. Aș fi fost un imbecil să nu învăț nimic de la Van Nistelrooy, Giggs, Scholes și Rio Ferdinand (nr. colegii din perioada Manchester United)… Am preluat ce era mai bun de la fiecare și le-am adaptat personalității mele.
Pe lângă calitățile native, ai nevoie de o etică a muncii și o igienă corectă a vieții, altfel nu ai cum să te menții în top la 34 de ani și jumătate. Vreau s-ajung cât mai aproape de perfecțiune. Nu mi-am imaginat că nu voi rezista până acum, dar n-am ezitat să ies din zona de confort și să înfrunt pericolele. Vă dau un exemplu. După meciul cu Lokomotiv, am ieșit cu prietenii să cinăm. Am ajuns acasă la 4 dimineața. Dar înainte să merg la somn m-am dus la Spa și am intrat în baia cu gheață. M-am trezit la 10 la micul dejun. La 11 în sala de gimnastică. Cu disciplina asta, rezist de 15 ani.
Am mare ușurință în a mă adapta, de la o echipă la alta, să schimb antrenorul ori de la club la națională, fără fluctuații de randament. În orice campionat am jucat, eu am câștigat.
Cheia unui golgeter e talentul, dar fără muncă nu realizezi nimic. Nu-ți cade nimic din cer, n-aș fi ajuns atât de sus fără forța mea de a munci.
Nu-mi place să joc împotriva echipelor care parchează autocarul în fața porții. Cum să învingi dacă nu ataci? E valabil în teren, ca și în viață. N-am crezut niciodată în miracole.
Dau totul până în minutul 90, sunt concentrat fizic și mental. Nu forțez la maximum în prima repriză, îmi controlez jocul și mă păstrez după pauză.
După ce am devenit tată, am înțeles ce mult am greșit când eram tânăr. Nu-mi plăcea școala și n-am învățat ce trebuia. Acum citesc enorm. E fantastic dacă știi să te debarasezi de stres.
De 15 ani fac sacrificii și m-am consacrat carierei.