Acoperiți de Regulamentul FRF, mulți conducători de școli de fotbal se manifestă destul de agresiv (și abuziv) atunci când vine vorba ca un junior de pe ”propria plantație” alege să se transfere la un alt club.
Sunt nenumărate astfel de cazuri, când părinții și, mai ales, copiii sunt ținuți cu forța, invocându-se ”argumente regulamentare”, în locuri cu care nu mai rezonează.
Regulamentul FRF, la ora actuală, e conceput astfel încât să protejeze cluburile, neținându-se cont de juniori. Practic, orice copil are un preț, precum vitele în târg, iar (colac peste pupăză!) mai vine și FRF să stabilească un mercurial al pieței! Este limitată astfel, în detrimentul tânărului sportiv, libera circulație a copiilor și juniorilor.
Suntem de acord ca unele aspecte ”neortodoxe” – atunci când vine vorba de unele școli de fotbal care încearcă ”să fure” copii de la alte cluburi – să fie sancționate, dar, până la urmă, alegerea finală trebuie să fie a copilului. El trebuie să fie liber – până semnează un contract de fotbalist profesionist (atenție, nu burse și alte ”găselnițe” de acest gen) – să aleagă ORICE club crede de cuviință, unde se simte bine, unde vine de plăcere și vrea să se manifeste din punct de vedere sportiv.
Orice club trebuie să-și asume unilateral TOATE riscurile, să fie preocupat, în mod pozitiv, ca un copil să învețe, să evolueze și, mai ales, să se simtă bine în cadrul școlii. Nu poți forța un copil să rămână într-o instituție, invocând ”investițiile” făcute sau regulamentul FRF!
Ce-ar fi dacă, copilul dumneavoastră ar vrea să se mute la o altă școală (și aici ne referim la Sistemul de Învățământ din România), iar directorul școlii nu i-ar da voie să se mute, pe motiv că este un elev bun și că are nevoie de el pentru a reprezenta școala la Olimpiada de matematică? Sau ce-ar fi dacă, vă mutați într-o altă țară, cu întreaga familie, iar Statul Român nu ar permite copilului dumneavoastră să plece, să se mute cu școala, invocând faptul că a ”investit”, ani la rând, în copil, în formarea și educarea lui?
Orice investiție (de orice gen) pe care o faci într-un copil, va avea roade după ce juniorul va împlini vârsta de 16 ani. Nu ni se pare normal să plătești pentru propria libertate. Până la urmă, copilul vine să facă sport de plăcere, într-un mod organizat, nu să-și piardă libertatea și personalitate.
”Bursele”, ”grilele”, ”prețul” sunt instrumente prin care copiii noștri sunt transformați în marfă de lucru, de schimb, de făcut bani și atât. Nimic din punct de vedere sportiv, legal sau uman.
Din păcate, proprii noștri copii au devenit niște sclavi pe plantațiile școlilor de fotbal, întotdeauna buni de plată. Iar copiilor nu le rămâne decât să se lase de fotbal, să renunțe, sau să continue, forțați de sistem, să tragă la jugul unei căruțe care-i transformă în vite, care-i modelează în oameni fără libertate de alegere, închiși într-o celulă pe care ”mai marii fotbalului” au lăsat-o să se transforme într-o veritabilă închisoare, din care nu vor ieși fotbaliști.
Din acest an, Sfinx Football își propune să dezbată public această problemă gravă, care s-a cronicizat în fotbalul juvenil românesc și să scoată la lumină cazurile de abuz!
4 Comments