By Oriunde te-ai afla şi oricât de dificilă ar părea să fie situaţia actuală, TU te îndrepţi ÎNTOTDEAUNA către mai multă măreţie. ÎNTOTDEAUNA!
Fotbalul întreg este o serie de alegeri personale, de decizii, în orice moment, atât în afara terenului, cât mai ales în timpul unui meci. Dacă putem să acceptăm acest fapt cu TOTUL, atunci putem vorbi de performanţă în fotbal. Şi invers, dacă nu vom accepta acest fapt, dacă nu vom întelege rolul în dezvoltare al deciziilor, ne vom simţii pentru totdeauna victime, inferiori şi „fără orizont” .
Aproape oricare dintre noi (inclusiv copiii noştri) încearcă uneori să evite durerea de a-şi asuma responsabilitatea pentru propriile probleme şi de a lua decizii. De multe ori, se dă vina pe timp.
Timpul ESTE (doar) responsabilitatea mea. Depinde de mine şi NUMAI de mine să decid cum vreau să-mi folosesc şi să-mi ordonez timpul.
Fotbalul pe care-l joc, „forma sportivă” pe care o am, munca mea grea nu este „ceva” aruncat pe umerii mei de soartă, este modul în care EU AM ALES să joc, să mă pregătesc şi să-mi ordonez viaţa.
Dificultatea de a accepta ceea ce suntem, de a accepta responsabilitatea pentru comportamentul nostru (sportiv şi în viaţă, în general) rezidă în dorinţa de a evita durerea consecinţelor acestui comportament (şi al rezultatelor sale).
De câte ori căutăm să evităm responsabilitatea pentru propriul nostru comportament (eşec), încercăm să dăm resposabilitatea altora (indivizi, colegi de echipă, antrenori, arbitrii, instituţii, federaţii, sisteme, etc).
În încercarea de a evita durerea responsabilităţii, milioane de oameni (părinţi, copii, antrenori, etc) încearcă, practic, să fugă de LIBERTATE.
O problemă comună în fotbalul românesc, la nivel de juniori (dar şi la nivel de antrenori şi părinţi), este sentimentul de neajutorare, de frică şi convingere intimă că nu suntem capabili să învingem pe oricine şi că putem schimba lucrurile.
Una din rădăcinile acestui „sentiment de neputinţă” o reprezintă teama, fuga de DUREREA libertăţii şi a măreţiei (a câştigătorului), iar foarte mulţi nu reuşesc să accepte responsabilitatea pentru problemele care apar inevitabil (în sport, în viaţă).
